Florin Gusul Inca o panarama de blog!
Browsing all posts in: Poezii

Da’ea este ca-n povești

February 21

Da’ea este ca-n povești

În țara unde nu-i noroi,
WC-uri nu-s în fundul curții,
avem birjari de car cu boi
ce ne conduc cu colțul minții.

Sunt cormorani și pelicani
și portofele fără bani,
crapă costumele pe burți,
e plină țara de inculți.

Ne-am luptat cu leopardul
ca Făt Frumos cu Teleormanul
și ne mândrim, avem valoare,
miroase țara a picioare.

În țara unde oaia-i sfântă
și cormoranu-i din Șișești
o ducem bine-n aroganță,
Da’ea este ca-n povești.

Avem asfalt, avem curent
în toată țara, evident,
avem și haine din mătase
și toți țăranii au S-Clase.

Pe șantier ca antilopa
Faci bătăturile-n Europa,
ai votat, știi tu cu cine,
Da’ea ne este nouă bine.

Româncuțele-s gingașe,
Aplecate, au cocoașe,
unele de pe la popa,
celelalte din Europa.

În țara unde nu sunt gropi
din Maglavit pân’ la Prislop,
sunt filosofi cu gând curat,
Da’ea-n țară-i doar sabat.

În țara unde nu-i noroi,
e locuită chiar de noi
Și ne plângem zilele
Ca pe plasmă, curvele.

Suntem plini de bălegar
Fix în anul centenar.
La anu’ și la mulți ani,
Da’ea-i plin de Cormorani!

Viermii bipezi

January 31

“Religia s-a născut când primul ticălos l-a întâlnit pe primul prost.”
Voltaire

Viermii bipezi

Șmenari cu fuste bizantine
de două mii de ani lumină
ne mint, ne vând, măi Constantine,
miraje, cretinism și vină.

Ne-am ridicat biped, nu eram gloabe
și-am învățat să facem focu-n sobe,
a venit un carpenter și niscai babe
și ne-am trezit mergând în patru labe.

De secole ne-au stins lumina,
ne-au ars femeile pe rug, divin
ne-au oferit amfetamină,
cu vorbe și cu zâmbet fin.

Trecură veacuri de doctrină,
cu rugăciuni, tămâie și urină,
cu mintea și cu capul în țărână,
ca viermii ne târam în vizuină.

Am mai ieșit din când în când la soare
și-am re-nvățat să mergem pe picioare,
nu mai trăim în peșteri, avem în curte dale,
azi construim și aurim uriașe catedrale.

Ne bucurăm că ne-au lăsat la soare,
ne-aduc pungi, ne spun povești electorale
șmenari cu fuste sau costum cu burți,
noi tot ca viermii ne târâm prin curți.

Baladă din Curtici

January 28

Baladă din Curtici

Călătorind dinspre A(n)tena,
când pe jos și când călare,
Epicur ajuns la Curtici
ca să facă-o treabă mare.
Se-ntâlni cu Veorica,
filosoafa târgului,
ce-l privi pe călăreț
și-l întreabă cu dispreț:
- Tu ești Epicurul
cel vestit și cel semeț?
Scria într-un letopiseț
că ești puțin antagonist
când scrii despre hedonism.
- He, heeee – îi răspunse-atenianu’
Eu sunt!
Am venit aici la Kürtös
să-l cunosc pe Decebal
din fundul pământului,
în mijlocul vântului,
pasărea omătului
și bășina porcului.
Am auzit de-un Cormoran
care avea pe-aici un han,
un local mai colburos
mi l-a recomandat Soroș.
- Da ci zâci tu, măi străine,
di ci latri ca un câine?
Hanul di care vorbești nu-i aici,
e-n Fundulești.
Dar’ te du în Teleorman
să-l cunoști pe Cormoran,
cel cu ochii de faianță
si dinți negri de la clanță.
Hai pa, mai lasă vitejia,
cât ai fi de Epicur, e-Pilat și pedocur,
nu-mi reduci democrația
Doamne-ajută, Aliluia!

Venus

January 28

Venus

Pe muntele lui Venus rătăciți în păduri,
Cu capul în nouri și gândul la nuri
Zeus, Adam și Epicur
Undeva în Kuala Lumpur
Zăresc o umbră în zare…
E Pilat din Pont, au strigat cu mirare,
e gol la picioare,
ce vești ne-aduce el oare?
Că a venit aici pe Venus
la zero grade Celsius?
Nu defrișați, strigă el, vă conjur,
vă aduc vești din Kuala Lumpur!
Nu, nu tundeți cu drujba, nu fiți bădărani,
Senatorii Romani au văzut cormorani,
mi-au trimis e-mail cu un egrete
că s-a inventat bicul Gillete.

G point, răcniră în cor,
Venus leșină pe covor,
Epicur se gândea la Atena,
Zeus plecă la catena,
Pilat, relaxat lâng-o bere
se gândea la Iudeea,
cormorani, egrete, proteste,
dacă nu epilezi, pădurea va crește.

P.S.:
Fluturii rămași omizi ronțăie pădurea!

În amurg

October 28

Gazeta de Herța

June 12

Gazeta de Herța

Poezii din viitorul volum “Poeme silvice”

Prima apariție a poeziilor mele într-o publicație din patria rădăcinilor mele, Ucraina. Mulțumesc Maestrului Vasile Bâcu!

 

Florin Gușul

Privește mamă, au înflorit bujorii

May 23

   

Privește mamă, au înflorit bujorii

Privește mamă,
au înflorit bujorii
bujori de Mai sau de Florii
tu știi mai bine de ce zorii
aduc atâtea bucurii.

Privește mamă,
am înflorit la pieptul tău
și pentru noi, tu te-ai luptat cu norii
tu știi cel mai bine, mamă,
ce-nseamnă să iubești bujorii.

Florin Gușul

UN COUVERCLE POUR LE POT A CHISLEAC

March 18

Azi am avut parte de o surpriză frumoasa. Doamna profesoară Regina Lager​ a tradus în limba franceză ultima mea carte, “Capac pentru oala cu chișleac”. Mulțumesc foarte mult! Nici nu am visat că această carte va fi tradusă în limba ucraineană și în limba franceză. Multumesc doamnă profesoară Regina Lager!

JE NE SUIS PAS VEGETARIEN

Les ennemis dorment
et les chiens hurlent à la mort
quand je cherche
auprès du sein parfait
le lait de la lune

je porte sans peine
le bout de tes rêves
les loups vénèrent mon agonie
quand je m’ écorche à mort les oreilles
en écoutant la symphonie de tes soupirs
et que je m’ aiguise les dents en souriant

je ne suis pas végétarien
j’ aime les seins blancs et ronds
j’ aime les hanches bien pleines
les lèvres sensuelles et les yeux bruns

quand dorment les ennemis
moi je n’ offre jamais de fleurs

ECOUTE MOI, MON AMOUR

Ecoute moi, mon amour
je suis le vent caché
sur le banc sous l’ auvent
et la pluie
qui te regarde dans les yeux
et t’ habille d’ ombres

écoute
le ciel qui embrasse la rive lointaine
de la terre
déchaînant des tempêtes cosmiques
sur l’ horizon
tout proche

écoute et regarde, mon amour, dans l’ aube bleue
les champs fluides du ciel
un arc en ciel te cherche
portant des fleurs sur ses épaules
et les dieux se lavent
a la rosée de tes yeux

FLORIN GUSUL
UN COUVERCLE POUR LE POT A CHISLEAC

Trimite-mă pe lună

September 8

Trimite-mă pe lună

E aer greu…

Un Brad privește către cer

- Sunt singur, Doamne, și îți cer

să mă trimiți pe lună.

Privește…

în jur sunt numai cruci,

nici mierla nu mai cântă,

iar fluturii rămași omizi

își plâng tăcut osânda.

Și mâini ce-mpodobeau crenguțe

la sărbători și îmi zâmbeau

azi au un topor și lanțuri ce rup

bucăți din carnea mea.

- Trimite-mă pe Lună, Doamne,

chiar dacă-i semn că a mai fost pe-acolo omul,

în jurul meu s-au stins toți frații,

iar liniștea îmi strică rostul.

Omul nu-mi mai este frate,

nici codrul nu mai e, s-a dus,

mă doare trunchiul, îmi arde fața,

e plin de praf și rumeguș

și mă-nconjoară zi și noapte

căpușe cu mental redus,

aici nu am pe nimeni, Doamne,

toți frații mei au devenit produs.

Doar trei pași în atmosferă

atât mai cer…

e ultima dorință-a mea

ca să mai văd odată cerul

să pot uita, să-nvăț să iert

al topoarelor concert.

Florin Gusul

Forestiere

July 1

Dialog într-un codru… nu prea verde

Insensibil şi solitar, un bătrân sultan-arţar, scârţar, doar asculta, frunzele foşnind a bârfă grea:

-         Ce găunos moşneag ne ţine! Pe lângă scorburi, ce ruşine!

-         Soro, păcat de mine şi de tine! Cu frăgezimi şi cu nervuri, cu tinereţe şi cu nuri, cu fine clorofile trăsături…

-         Că bine zici! Ce bine-ar fi să fim şi noi în alt harem!

-         S-avem stăpân vreun tei boem! Să ne îmbete cu miresme, pe noi, tinere mirese şi să ne legene berbant pe-un tănăr ascuţit versant,din ramul lui vânjos, să ştim că n-o să picăm jos, niciuna dintre noi, din frica ploii de apoi….

-         Sau a vreunei tinere brume nebune!

-         Păcat că nu suntem ace de brad sau cel puţin creştine! Fiecare frunză cu copacul ei… stăpână pe buget şi pe idei; să aibă fiecare muguraş, de copilaş, o pensie de urmaş!

Că, ei nu au nicio vină! Apar din scoarţă şi lumină, din fotosinteză, cum scrie la Geneză.

Prima frunză, legănându-se pe peţiol, tăcu privind în gol. În mintea ei se perinda  Adam şi cu nevastă-sa şi fructul interzis din pierdutul Paradis:

« Frunza, pe atunci, era primordial costum, acoperea puţin şi nu ştiu cum, păcatul făcut pe furiş, prin luminiş, prin lăstăriş… »

Bătrânul arţar, cuprins de furii şi de spasme, nervos pe femininele fantasme, se scutură vertiginos. Jos, lângă trunchiul găunos, un maldăr gros de frunze veştede treceau grăbit în altă vreme….

* * *

 Pământul, realist, le primea, le amesteca, le putrezea…

Nu era loc de închipuiri cu frunze şi nuntiri, cu o mie una de basme şi cu alte mariaje-fantasme…

Era doar o trecere oarecare a Firii spre alte lumi precare, o repetabilă-ntâmplare.

Era doar un amestec de materie atrasă gravitaţional, într-un codru tradiţional,

De-un arămiu tomnatic şi banal.

 

Ultime zboruri, în nervuri

„O frunză dusă de vânt seamănă adesea cu o pasăre.” (Goethe)

 

Două frunze s-au desprins de lume

una verde-verde, cealaltă galbenă

călătoreau de pe ram spre pământ, vrând-nevrând,

prin ploaie şi vânt.

Deşi nu sunt surori, cad împreună,

la umbră de lună.

 

Destinul le-a trimis pe pământ

într-o noapte de toamnă.

Dinspre câmpie, adevăruri vechi

aleargă prin iarbă trezind

păsările cu pene arse

care vin să fure amintirile

din vremea când cireşii înfloreau prima oară.

-         Te doare? întrebă frunza verde-verde

-         Mă doare. Am crezut că voi cădea spre cer

                                            * * *

Cealaltă nu mai întrebă nimic. Era prea târziu… Era lut. Mut.

Gata să primească ploaia…şi alte frunze.

 

Florin Gusul

 

Florin Gusul (8 aprilie, 1970, Siret) este o prezenta activa intre sustinatorii si animatorii actiunilor si productiilor culturale din oraselul cu nume de rau al toposului sucevean. A publicat si publica in mai toate periodicele siretene si judetene, incepand de la Actualitatea sireteana si pana la “contemporanul” Saptamana sireteana si radio Iasi.  Membru al diferitelor cenacluri literare din raza in care isi creste devenirile. Antologat in volumul Frumusetea ingerilor inainte de revolta  (Ed. Musatinii/Bucovina viitoare, Siret, 1999).Publica in 2009 volumul de poezie “Ganduri peregrine” (Editura Agnos Sibiu). In 2012  a aparut volumul de poezie “Capac pentru oala cu chisleac”- grafica Mihai Panzaru PIM, (Editura Agnos Sibiu).
Romeo Petrasciuc editor  “Editura Agnos”  Sibiu. În 2015 a apărut lucrarea “Pași peste veacuri” – Florin Gușul, Ovidiu Buzec. 160 de pagini cu fotografii ale orașului Siret din perioada 1860-1989.

Membru in Reteaua Literara