September 8

Trimite-mă pe lună

E aer greu…

Un Brad privește către cer

- Sunt singur, Doamne, și îți cer

să mă trimiți pe lună.

Privește…

în jur sunt numai cruci,

nici mierla nu mai cântă,

iar fluturii rămași omizi

își plâng tăcut osânda.

Și mâini ce-mpodobeau crenguțe

la sărbători și îmi zâmbeau

azi au un topor și lanțuri ce rup

bucăți din carnea mea.

- Trimite-mă pe Lună, Doamne,

chiar dacă-i semn că a mai fost pe-acolo omul,

în jurul meu s-au stins toți frații,

iar liniștea îmi strică rostul.

Omul nu-mi mai este frate,

nici codrul nu mai e, s-a dus,

mă doare trunchiul, îmi arde fața,

e plin de praf și rumeguș

și mă-nconjoară zi și noapte

căpușe cu mental redus,

aici nu am pe nimeni, Doamne,

toți frații mei au devenit produs.

Doar trei pași în atmosferă

atât mai cer…

e ultima dorință-a mea

ca să mai văd odată cerul

să pot uita, să-nvăț să iert

al topoarelor concert.

Florin Gusul