Florin Gusul Inca o panarama de blog!

Creierul femeii

July 23

Diferente dintre creierul femeii si cel al barbatului

Drujba – Vidanjor de serviciu!

Forestiere

July 1

Dialog într-un codru… nu prea verde

Insensibil şi solitar, un bătrân sultan-arţar, scârţar, doar asculta, frunzele foşnind a bârfă grea:

-         Ce găunos moşneag ne ţine! Pe lângă scorburi, ce ruşine!

-         Soro, păcat de mine şi de tine! Cu frăgezimi şi cu nervuri, cu tinereţe şi cu nuri, cu fine clorofile trăsături…

-         Că bine zici! Ce bine-ar fi să fim şi noi în alt harem!

-         S-avem stăpân vreun tei boem! Să ne îmbete cu miresme, pe noi, tinere mirese şi să ne legene berbant pe-un tănăr ascuţit versant,din ramul lui vânjos, să ştim că n-o să picăm jos, niciuna dintre noi, din frica ploii de apoi….

-         Sau a vreunei tinere brume nebune!

-         Păcat că nu suntem ace de brad sau cel puţin creştine! Fiecare frunză cu copacul ei… stăpână pe buget şi pe idei; să aibă fiecare muguraş, de copilaş, o pensie de urmaş!

Că, ei nu au nicio vină! Apar din scoarţă şi lumină, din fotosinteză, cum scrie la Geneză.

Prima frunză, legănându-se pe peţiol, tăcu privind în gol. În mintea ei se perinda  Adam şi cu nevastă-sa şi fructul interzis din pierdutul Paradis:

« Frunza, pe atunci, era primordial costum, acoperea puţin şi nu ştiu cum, păcatul făcut pe furiş, prin luminiş, prin lăstăriş… »

Bătrânul arţar, cuprins de furii şi de spasme, nervos pe femininele fantasme, se scutură vertiginos. Jos, lângă trunchiul găunos, un maldăr gros de frunze veştede treceau grăbit în altă vreme….

* * *

 Pământul, realist, le primea, le amesteca, le putrezea…

Nu era loc de închipuiri cu frunze şi nuntiri, cu o mie una de basme şi cu alte mariaje-fantasme…

Era doar o trecere oarecare a Firii spre alte lumi precare, o repetabilă-ntâmplare.

Era doar un amestec de materie atrasă gravitaţional, într-un codru tradiţional,

De-un arămiu tomnatic şi banal.

 

Ultime zboruri, în nervuri

„O frunză dusă de vânt seamănă adesea cu o pasăre.” (Goethe)

 

Două frunze s-au desprins de lume

una verde-verde, cealaltă galbenă

călătoreau de pe ram spre pământ, vrând-nevrând,

prin ploaie şi vânt.

Deşi nu sunt surori, cad împreună,

la umbră de lună.

 

Destinul le-a trimis pe pământ

într-o noapte de toamnă.

Dinspre câmpie, adevăruri vechi

aleargă prin iarbă trezind

păsările cu pene arse

care vin să fure amintirile

din vremea când cireşii înfloreau prima oară.

-         Te doare? întrebă frunza verde-verde

-         Mă doare. Am crezut că voi cădea spre cer

                                            * * *

Cealaltă nu mai întrebă nimic. Era prea târziu… Era lut. Mut.

Gata să primească ploaia…şi alte frunze.

 

Florin Gusul

 

Florin Gusul (8 aprilie, 1970, Siret) este o prezenta activa intre sustinatorii si animatorii actiunilor si productiilor culturale din oraselul cu nume de rau al toposului sucevean. A publicat si publica in mai toate periodicele siretene si judetene, incepand de la Actualitatea sireteana si pana la “contemporanul” Saptamana sireteana si radio Iasi.  Membru al diferitelor cenacluri literare din raza in care isi creste devenirile. Antologat in volumul Frumusetea ingerilor inainte de revolta  (Ed. Musatinii/Bucovina viitoare, Siret, 1999).Publica in 2009 volumul de poezie “Ganduri peregrine” (Editura Agnos Sibiu). In 2012  a aparut volumul de poezie “Capac pentru oala cu chisleac”- grafica Mihai Panzaru PIM, (Editura Agnos Sibiu).
Romeo Petrasciuc editor  “Editura Agnos”  Sibiu. În 2015 a apărut lucrarea “Pași peste veacuri” – Florin Gușul, Ovidiu Buzec. 160 de pagini cu fotografii ale orașului Siret din perioada 1860-1989.

Membru in Reteaua Literara