Florin Gusul Inca o panarama de blog!

Florin Gusul februarie 2003

March 21

In februarie 2003 am lansat primul meu album intitulat “ArD”. Pe atunci aveam parul lung si ochii mai stralucitori. Conditii extreme pentru live de aceea stau ca pe  buda.

Cine sunt eu si la ce imi foloseste

March 18

Cine sunt eu si la ce imi foloseste

Am senzatia uneori ca singuratatea nu tine seama de cei ce te inconjoara. Ne nastem singuri, a ne simti singuri atunci cand sentimente contradictorii ne cuprind dupa un film despre viata, cand seful ne ia la intrebari sau atunci cand pierdem pe cineva drag sunt realitati clar definite.
Simt un gol, ma simt gol si toti cei ce sunt in jurul meu dispar cu tot cu zgomotele lor cu tot cu emanatiile si sentimentele lor, raman singur, eu in fata mea cu gandurile si trairile contradictoriului. Pentru mine sentimentul de a patrunde in acest gol este ca un medicament al sufletului. Toti avem nevoie de acel moment in care vorbim cu noi insine cu Eu-l care ne contrazice si ne curatam spiritul de gramada de gunoaie adunate si depozitate in suflet, atat de multe ca uneori e si greu sa stai in picioare. In acele momente nimic nu mai conteaza, parca am pleca din propriul nostru corp intr-o calatorie pe care nu o vrem dar care vine exact atunci cand sufletul are nevoie de o incarcare de vointa de o golire de cotidian. Cu cat ai mai multe de facut, cu cat ai realizat mai mult, cu atat nu iti foloseste personal la nimic. Tu in fata ta esti gol si nimic nu te ajuta sa scapi de sentimentul goliciunii, lumea reala nu exista. In realitatea zidita de umanitate, conceptiile si traditiile, obligatiile si constrangerile, religia, te fac sa uiti cine esti, unde esti si pentru ce existi. Zilnic se inoculeaza in noi frica, lipsurile, avem ocupatia de a servii celorlalti si uitam de Eu-l care sta inchis in noi. Singuratatea e singura posibilitate de care dispun atunci cand bateriile ma lasa, cand obosesc, de munca , ajutat semenii, de a asculta pe toti care se plang de viata lor si implicarea mea in tot acest vacarm ma face sa devin scalvul rutinei planetare. Natura nu mai iubeste oamenii, dumnezeu a uitat de noi si pe buna dreptate, nu meritam nimic. Singuratatea e un dar de care nu ne bucuram indeajuns. Singuratatea, goliciunea in fata constiintei ne invata despre noi, cine suntem cu adevarat, procesele de constiinta sunt in singuratatea conversatiei intre real si Eu. Cine sunt Eu? Habar nu am. Nu am fost gratulat cu prea multe clipe de singuratate, dar atunci cand sunt parca se aprind lumini si o muzica nedifinita ma aduce in starea de a fi bucuros de ce am , de faptul ca sunt iubit, de prietenii mei, de ceea ce fac si am facut. In acele momente eu sunt EU. Sunt judecatorul si avocatul meu in acelasi timp. Cine sunt eu? Ce fac aici? Ma simt impins de la spate intr-o directie pe care nu am ales-o eu. Societatea? Da, societatea e creeata de noi dupa reguli impuse de cine stie cine si fiindca venim pe lume singuri, suntem lasati singuri toata viata si plecam singuri fara a afla de ce am fost pe aici. Iubesc momentele cand singuratatea ma cheama la discutii, sunt momente in care totul in jurul tau e atat de mic si atat de usor de schimbat. Ceea ce ieri a fost o realizare majora si am privit mandru de mine in oglinda, azi nu mai inseamna mare lucru. Oamenii spun lucruri frumoase doar pentru a se convinge pe ei ca exista acele lucruri. Frumusetea e ceva personal, am ajuns la convingerea ca omul nu creeaza nimic frumos, doar distruge ce a gasit frumos pe unde calca. Ce suntem de fapt? Procesele de constiinta pe care le avem nu sunt cumva un fel de spovedanie in fata EU-lui suprem? Toate jocurile astea cotidiene ma obosesc si ma aduc in starea de mecanicitate, trairile in realitate sunt dezamagitoare, ma simt mult mai in siguranta eu cu mine decat in cotidianul liber impus de societatea activa. Iluzia ca existi e cea mai mare pedeapsa pe care am primit-o noi singuraticii planetei. Nu e interesant ca traim in grupuri si suntem singuratati individuale? Singuratatea este un intreg? Sau este un pantof in cautarea celeilalte jumatati care hoinareste in cotidian? Ma intreb, cine sunt eu si la ce imi foloseste.

Fara tine nu e nimic

March 17

Fara tine nu e nimic

Cand imi zambesti,
nici ingerii nu mai canta din lira.
Cand te privesc,
lezata-i frumusetea, tu, iubesti mai frumos.
Cand te ating,
tremura norii si cad
ingeri pe sufletul meu.
Suspin si oftez de lipsa ta,
existenta prea crud ma revolta,
iubirea-i lacoma, ma ia si ma saruta
in locuri pe care doar ingerii le stiu.
te iubesc,
nu ca la-nceput, mai infinit!
incomensurabila-i trairea,
te-ademenesc cu zambetu-mi sagalnic
si te acopar cu hainele de stele
nascute pe cer, doar pentru tine
creezi iubire-n mine,
cuvintele nu sunt sa ma aline
nu m-am nascut fara dor, fara tine.
singura mea casa, e inima ta,
ultimul gand e catre infinit
unde zambetul tau a creeat raiul
iar eu , nu as exista fara tine.

Cenaclul de seara

March 8

C e n a c l u l    d e    s e a r a

Va invitam pe data de 13 martie 2010, ora 19:00  la Pensiunea “Hanul lui Nicuşor”  din orasul Siret la o seara folk.

Invitaţi: Alina Covaci,   Mihai Boicu,   Ioan Mateiciuc,   Florin Gusul

Organizator:    Ioan Mateiciuc

Florin Gusul (8 aprilie, 1970, Siret) este o prezenta activa intre sustinatorii si animatorii actiunilor si productiilor culturale din oraselul cu nume de rau al toposului sucevean. A publicat si publica in mai toate periodicele siretene si judetene, incepand de la Actualitatea sireteana si pana la “contemporanul” Saptamana sireteana si radio Iasi.  Membru al diferitelor cenacluri literare din raza in care isi creste devenirile. Antologat in volumul Frumusetea ingerilor inainte de revolta  (Ed. Musatinii/Bucovina viitoare, Siret, 1999).Publica in 2009 volumul de poezie “Ganduri peregrine” (Editura Agnos Sibiu). In 2012  a aparut volumul de poezie “Capac pentru oala cu chisleac”- grafica Mihai Panzaru PIM, (Editura Agnos Sibiu).
Romeo Petrasciuc editor  “Editura Agnos”  Sibiu. În 2015 a apărut lucrarea “Pași peste veacuri” – Florin Gușul, Ovidiu Buzec. 160 de pagini cu fotografii ale orașului Siret din perioada 1860-1989.

Membru in Reteaua Literara