Florin Gusul Inca o panarama de blog!

Tu ce copac esti?

January 27

Zodiacul naturii,

23 decembrie- 1 ianuarie – Mar
2 ianuarie – 11 ianuarie – Brad
12 ianuarie – 24 ianuarie – Ulm
25 ianuarie – 3 februarie – Chiparos
4 februarie – 8 februarie – Plop
9 februarie – 18 februarie – Curmal
19 februarie – 29 februarie – Pin
1 martie – 10 martie – Salcie
11 martie – 20 martie – Tei
21 martie – Stejar
22 martie – 31 martie – Alun
1 aprilie – 10 aprilie – Scorus
11 aprilie – 20 aprilie – Artar
21 aprilie – 30 aprilie – Nuc
1 mai – 14 mai – Plop
15 mai – 24 mai – Castan
25 mai – 3 iunie – Frasin
4 iunie – 13 iunie – Carpen
14 iunie – 23 iunie – Smochin
24 iunie – Mesteacan
25 iunie – 4 iulie – Mar
5 iulie – 14 iulie – Brad
15 iulie – 25 iulie – Ulm
26 iulie – 4 august – Chiparos
5 august – 13 august – Plop
14 august – 23 august – Curmal
24 august – 2 septembrie – Pin
3 septembrie – 12 septembrie – Salcie
13 septembrie – 22 septembrie – Tei
23 septembrie – Maslin
24 septembrie – 3 octombrie – Alun
4 octombrie – 13 octombrie – Scorus
14 octombrie – 23 octombrie – Artar
24 octombrie – 11 noiembrie – Nuc
12 noiembrie – 21 noiembrie – Castan
22 noiembrie – 1 decemrbie – Frasin
2 decembrie – 11 decembrie – Carpen
12 decembrie – 21 decembrie – Smochin
22 decembrie – Fag

Povestea ochilor

January 27

Povestea ochilor

A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba.
Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor. El era
intotdeauna gata sa o ajute.

Intr-o zi ea i-a spus lui:
“Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine.”

Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost
luate jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.

El a intrebat-o:
“Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?”

Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazand ochii
lui inchisi a socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa
se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze.

Prietenul ei a plecat si a daua zi i-a scris o nota spunand:
“Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai,
au fost ai mei!”

Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand
starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum
viata noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele
mai dureroase situatii.

Drujba – Vidanjor de serviciu!

Pielea mea

January 27

Pielea

Pielea este cel mai mare organ al corpului – reprezinta 16% din totalul greutatii corpului

- la fiecare 24 de ore pielea se acopera cu un strat nou de celule moarte  celulele moarte ale pielii constituie aproape 60% din praful pe care il stergem de pe mobile.

- in timpul unei vieti se elimina aproximativ 40 kg de celule moarte ale pielii  grosimea ei variaza de la 1mm in cazul ploapelor, la 3 mm pentru palme si talpi.

Functii: – constituie cea mai importanta bariera protectiva in fata factorilor externi: invazia bacteriilor, deshidratare, razele ultra-violete

- este rezistenta si elastica ,in urma loviturilor de cele mai multe ori isi reface forma anterioara

- purifica sistemul corporal prin eliminarea surplusului de fluide ,  regleaza temperatura corpului, actionand precum un termostat ,  impiedica pierderea excesiva a fluidelor si previne patrunderea substantelor externe.

Drujba – Vidanjor de serviciu!

“De ce a trecut găina strada”?

January 18

Facand surf pe internetul iadului in cautare de femei cu statut si tate mari am dat peste acest articol pe care vreau sa il cititi si voi in caz ca nu aveti alta treaba, spalat rufe , facut mancare , cumparaturi cu nevasta sau alte chestii din acestea intelecte.

Drujba – Vidanjor de serviciu.

Întrebare:

“De ce a trecut găina strada”?

Filosofii răspund:

DRUJBA : Gaina trecea strada ca a vrut sa faca sex, se saturase de statutul ei de outoare de idei si supt ciorapii sefului de cotet si a trecut strada dorind sa ajunga in curtea vecinului unde era un aparat care transforma gainile in capre, in capre care stau capra, caprele nu fac oua in schimb au alt statut care le da posibilitatea sa behaie liber. Se stie, caprele au fundul mare si behaitul le tine coafura dreapta . Pacat ca au numai doua tate.

HERACLIT: E simplu. Găina se mişcă tot timpul: în stânga, în dreapta, în sus, în jos, circular, liniar şi spiralat şi mi se pare normal ca în această mişcare infinită să se întâmple la un moment dat să treacă şi strada. Dacă doriţi, vă pot demonstra şi că o găină nu poate traversa de două ori aceeaşi stradă.

ZENON din Eleea: Pentru a trece strada, găina trebuia să parcurgă jumătate din lăţimea străzii. Pentru a parcurge jumătate din lăţimea străzii, găina trebuia să parcurgă jumătate din jumătatea lăţimii străzii. Iar pentru a parcurge jumătate din jumătatea lăţimii străzii, găina trebuia să parcurgă jumătate din jumatatea jumătăţii lăţimii străzii şi tot aşa la infinit. O infinitate de intervale nu poate fi parcursă decât într-o infinitate de clipe. Dacă doriţi, o găină care se află în acţiunea de a traversa strada ocupă un spaţiu egal cu dimensiunile ei; o găină aflată în repaos ocupă, de asemenea, un spaţiu egal cu dimensiunile ei. În concluzie, o găină aflată în mişcare se află în repaos. Nu sunteţi convinşi? Dacă găina noastră trecea cu cea mai mică viteză posibilă pe lângă o altă găină care se venea din sens opus, rezultă că raportat la stradă găina era imobilă.Deci, găina nu a trecut niciodată strada şi mişcarea nu există.

EPICUR: Traversând strada, găina a resimţit în mod sigur o teribilă plăcere. Prin ceea ce a făcut, ea ne-a arătat că s-a eliberat de teama de moarte, de suferinţa din corp şi de tulburarea din suflet. Găina aceea este cea mai înţeleaptă dintre toate găinile.

ARISTOTEL: Am reuşit să identific în realitatea corespondentă propoziţiei “găina a traversat strada” patru cauze fundamentale: a) Causa materialis, materia din care sunt făcute găina şi strada. b) Causa formalis, forma pe care au luat-o atât găina cât şi strada. c) Causa finalis, scopurile finale către care tind atît găina cât şi strada, independent de relaţia reciprocă, de a traversa şi respectiv de a fi traversată. d) Causa efficiens, acel ceva care a condus atît găina cât şi strada către actul de a fi complete şi reale. Din nefericire, nici una dintre aceste cauze nu explică de ce a traversat acea găină strada. Putem presupune totuşi că, în potenţă găina avea în sine faptul de a trece strada, iar la momentul potrivit această potenţă a devenit act. Însă, ştiut fiind că actul este anterior potenţei, problema se complică şi nu o să încerc să vă explic sau să vă conving de asta pentru că nici mie nu-mi este foarte clar.

SPINOZA: O găină care este determinată să treacă strada este determinată în mod necesar de Dumnezeu. Iar găina care nu este determinată de Dumnezeu, nu se poate determina de la sine, nici măcar să treacă o stradă. Iar dacă găina ar fi avut intelect şi ar fi posedat calitatea de a vedea lucrurile sub specie eternitas ar fi descoperit că nu este decât un modus al Substanţei unice, imuabile şi eterne care este Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu a trecut strada, Deus sive Gallina.

DESCARTES: Nu ştiu de ce, dar sunt sigur că a săvârşit o eroare traversând strada. Intelectul găinii fiind foarte limitat, i-a fost uşor voinţei sale infinite să se extindă asupra acestuia.Găina posedă liber arbitru, însă de data aceasta l-a utilizat greşit, deoarece libertatea ei, manifestată în actul de a trece strada, nu a fost precedată de cunoaştere prin graţia divină. E posibil ca acea găină să nu fi crezut în Dumnezeu.

LEIBNIZ: Monada Supremă a prestabilit prin Armonia Universală ca monada-găină să traverseze monada-stradă, fără ca cele două monade să poată realiza vreun transfer reciproc de informaţie. Iar dacă acest eveniment a avut loc, era imposibil să nu se întâmple. Chiar dacă găina ar fi fost strivită de un camion, evenimentul nu ar fi avut nimic rău în sine, aceasta fiind cea mai bună dintre toate lumile posibile.

ROUSSEAU: Da, am văzut scena. De cealaltă parte a străzii era o pădure virgină. Prin acea trecere simbolică, găina domestică a revenit la adevărata sa natură galină, care nu este cea socială, în coteţ, ci se reduce la starea primitivă a găinii sălbatice, care are în suflet doar două principii: pe cel al propriei conservări şi pe cel al repulsiei faţă de jumulirea şi uciderea altor găini. De fapt, gestul găinii a însemnat o contestare a contractului încheiat de ancestralele ei predecesoare, contract prin care au renunţat la prea multe libertăţi doar pentru protecţie şi garantarea proprietăţii asupra cuibarelor.

KANT: Conceptul de găină şi conceptul de stradă sunt concepte empirice separate. Pentru a şti dacă găina în general a trecut strada, conceptul de găină nu-mi este suficient, având în vedere că dacă îl descompun prin analiză nu voi găsi în el şi faptul de a trece strada. “Găina a trecut strada” este o judecată sintetică a posteriori. Dacă faptul de a trece strada ar fi fost deja cuprins în conceptul de găină, am fi avut o judecată analitică a priori. Iar dacă conceptele de găină şi de stradă nu ar fi provenit în intelectul meu din experienţă, am fi avut o judecată analitică a priori pură. Din nefericire, de vreme ce nu am întâlnit niciodată în experienţa mea o găină traversând strada (deoarece în Königsberg oamenii îşi fixează ceasurile după plimbările mele la intervale fixe, astfel încât cocoşii au devenit inutili şi au fost sacrificaţi, iar găinile nu s-au mai putut reproduce în absenţa lor), adică din moment ce nu am avut posibilitatea de a aplica categoriile pure ale intelectului meu la daturile sensibile găină şi stradă, nu pot gândi nici măcar de ce găina în general ar traversa strada în general.

SCHOPENHAUER: Găina aceea nu este decât un instrument al Voinţei. Acţiunea, mişcarea, faptul de a trece strada sunt în totalitate produse ale Voinţei. Însuşi corpul material rotofei al găinii nu este decât Voinţa exteriorizată. Prin traversarea străzii, Voinţa oarbă s-a folosit de găină pentru a se perpetua pe sine. Găina nu poate ucide în sine Voinţa pentru că este imorală, pentru că este incapabilă să se abţină de la a ciuguli mai tot timpul câte ceva şi pentru că nu am văzut niciodată o găină practicând contemplaţia estetică. Boul, în schimb ar putea face asta. Este posibil ca în momentele în care se uită îndelung la poarta nouă să încerce de fapt să ucidă în sine voinţa prin contemplaţie estetică.

HEGEL: Găina este cea mai înaltă formă de manifestare a Spiritului în Istorie. Când am văzut-o de la fereastră trecând victorioasă strada, am fost cuprins brusc de o sublimă fascinaţie. Mi se părea că întreaga forţă şi măreţie a universului este concentrată în acel centru al lumii.Traversând strada, Găina s-a obiectivat pe Sine complet. Acest eveniment a însemnat sfârşitul Istoriei: Conştiinţa de Sine a Găinii a devenit Conştiinţă Absolută.

FICHTE: Acţiunea Găinii de a trece strada nu este însuşirea sau consecinţa existenţei ei, ci existenţa Găinii este accidentul şi efectul acţiunii acesteia de a trece strada. Găinii i se opune Non-Găina. Găina şi Non-Găina nu există separate, ci ambele constituie Găina Pură, ca manifestare a tot ceea ce există. Strada nu este decât o determinare spaţială a Non-Găinii.

BERKELEY: Găina şi drumul nu sunt decât simple proiecţii ale minţii mele, iar eu nu sunt decât o idee în Mintea Divină. Nu vă pot demonstra că găina a trecut în realitate drumul pentru că nu vă pot demonstra că găina sau drumul există altundeva decât în mintea mea. Exist doar eu şi atât. Iar dacă eu mor, găina moare o dată cu mine.

LAPLACE: Dacă aş fi o inteligenţă suficient de vastă pentru a cunoaşte toate forţele care acţionează în natură, aş putea să vă spun nu doar de ce această găină a trecut această stradă ci şi cum, când, pe unde, de ce şi în ce condiţii va trece orice găină orice stradă. Iar dacă aş avea şi suficientă forţă aş putea determina orice găină nu doar să treacă orice stradă din Univers ci şi că facă tot ceea ce doresc eu. Aş putea chiar să determin proştii să nu mai pună întrebări stupide.

NIETZSCHE: Dacă într-adevăr a trecut strada, a fost vorba despre o Supragăină, înzestrată cu o voinţă puternică. Spre deosebire de celelalte găini, Supragăina respectă doar ceea ce-i este propriu, ea îşi glorifică sinele iar moralitatea sa este plasată dincolo de bine şi de rău, valori de coteţ care, în forma actuală de găinaţ au fost inventate din resentiment de către suratele ei slabe, pentru a o putea ţine sub control. Prin actul de a trece strada, găina şi-a câştigat întreaga libertate, întregul orgoliu şi întreaga conştiinţă de sine, renunţând la subjugare şi la automutilare. Probabil că ea a fost prima care a cotcodăcit: “Stăpânul a murit!”

MARX: Găina era capitalistă şi individualistă. Trecând strada, ea a ieşit din interiorul protector al coteţului şi al curţii colectiviste, îndreptându-se spre occident. Acolo, ea îşi va vinde ouăle ca marfă, dar nu va primi de la societate echivalentul cantităţii de ouă şi al energiei consumate prin ouat şi clocit, deci produsul direct al muncii sale nu-i va mai aparţine. Într-un final, găina va fi alienată de ea însăşi, iar cantitatea de ouă realizată de ea va intra în posesia patronilor care-şi vor mări astfel capitalul, puteria şi dominaţia asupra ei.

HUSSERL: Evidenţa apodictică a găinii sau a străzii este o simplă himeră. Am încercat să vizez intenţional găina, pentru că întotdeauna conştiinţa mea e obsedată să fie conştiinţă a ceva, chiar şi a unei găini ordinare, dar aceasta nu a vrut să mi se dea în mod deplin, ci doar fragmentar, prin câteva perspective incomplete. De aceea, am prins o găină, am pus-o între paranteze şi m-am adâncit într-o contemplativă intuiţie a găinii jumulite de tot ceea ce nu-i era esenţial. Am intrat astfel în posesia miezului noematic al găinii, acel ceva care face ca găina să rămână găină indiferent dacă trece sau nu strada, dacă are sau nu pene, dacă face sau nu ouă etc. Asta e tot ce contează. Care a fost motivul pentru care a trecut o găină oarecare strada nu face obiectul preocupărilor mele.

HEIDEGGER: Esenţa găinii este non-galinică. Mai adâncă decât întrebarea de ce a trecut găina strada este întrebarea cu privire la originea găinii. Anticii înţelegeau prin “gallinacee”(g-allina-aceea) scoatere-din-starea-aceea-de-nealinare. Dacă facem o analitică existenţială a Daseinului galinic, ajungem la sensul profund, ocultat în timp prin interpretare, al faptului-de-a-trece-strada. Resimţind o teribilă angoasă (Angst), găina a traversat strada pentru a se plasa în luminişul fiinţei, acolo unde survine alinarea, adică scoaterea-din-starea-aceea-de-nealinare.

LEVINAS: Văzând cocoşul de cealaltă parte a străzii, găina şi-a pus problema Alterităţii. Natura cocoşului este complet diferită de natura lumii obiectuale, care poate fi interiorizată prin înţelegere. Dacă nu ar fi trecut (transcendere) strada, găina ar fi ratat semnificaţia Celuilalt în caracterul său de cu totul Altul. Ea a ştiut că relaţia ei cu Cocoşul este accesibilă în primul rând ca prezenţă şi abia apoi prin cotcolimbaj. De partea cealaltă a străzii, găina a instaurat cu cocoşul un raport Chip-către-Chip. Ea a conştientizat că Eul, atît al ei cât şi al cocoşului, este inefabil pentru că este cotcodăcitor prin excelenţă, iar Celălalt, în caracterul său diferit, nu poate fi niciodată posedat.

CAMUS: Găina trece strada rostogolind o pietricică, apoi face acelaşi lucru în sens invers. De fapt, găina face asta de milenii, probabil pentru că a avut neruşinarea de a încălca poruncile zeilor. Strada în sine nu este o stradă raţională. În orice moment al efortului său, găina se află în faţa absurdului.Şi totuşi, în ciuda iraţionalului a ceea ce face şi a lipsei de sens, găina nu se poate sinucide pentru că asta ar însemna că rostogolirea pietricelei o depăşeşte. Trebuie să ne imaginăm acea găină ca fiind fericită. POPPER: Găina aceea a fost o victimă a totalitarismului. Asistând la acţiunea ei de a trece strada, am asistat de fapt la naşterea societăţii deschise.

FOUCAULT: Găina a vrut să iasă din sistem, probabil datorită intoleranţei faţă de manifestările ei homosexuale. Depersonalizată, desubiectivizată şi anonimă, ea a înţeles că toate valorile după care se orienta în coteţ sunt mituri, generate în interiorul epistemei condiţionate social, istoric şi cultural de către mai-marii curţii în care trăia. Văzând că găinile nu mai sunt jumulite sau sacrificate în spaţiul public, a avut pentru o clipă iluzia libertăţii. Dacă ar fi înţeles că manifestarea puterii stăpânilor nu a dispărut, ci doar a devenit invizibilă, difuză şi fragmentată, poate nu ar fi trecut strada. Oricum, ea va fi prinsă, adusă înapoi, pedepsită şi supravegheată. Iar dacă se va ajunge la concluzia că nu poate fi reabilitată, ea va fi sacrificată din considerente economice.

FREUD: În copilărie, găina a fost abuzată sexual de tatăl-cocoş, sau a asistat la o scenă “dramatică” în care mama-găină a fost “călcată” de tatăl-cocoş. Refulat în subconştient, evenimentul a devenit o motivaţie inconştientă care, sub forma unei dorinţe irepresibile a determinat-o să treacă strada. Găina trebuie hipnotizată şi psihanalizată pentru a-i aduce trauma în plan conştient Astfel, ea nu va mai trece strada niciodată sau, dacă o va mai trece, măcar va conştientiza de ce o face.

Preluare de la “Paznicul de noapte”

Frustratii stiu ce e fericirea

January 18

Frustratii stiu ce e fericirea

Toata lumea vorbeste despre fericire, toata lumea vorbeste in cunostinta de cauza si au aroganta de a afirma ca stiu totul. Frustratii pun cuvantul fericire pe seama femeilor. Ele vor sa fie fericite.Hai sa vedem ce inseamna fericire. Fericirea este sentimentul pe care orice om normal il simte sau il dobandeste in urma satisfacerii unor nevoi personale.Ti-e sete? Cauti apa , o bei si simti satisfactie, iti vine sa te caci? Te duci la buda si ii dai drumul cu exceptia constipatilor care nu simt fericirea imediat trec de la insatisfactie la fericire mai greu. Cum te simti dupa ejaculare sau orgasm? FERICIIIIIT!!!! Toti avem nevoi si necesitati cand avem satisfactia reusitei lor cati dintre noi ne consideram fericiti? Altii sunt mai exigenti cand le vine sa bea apa, beau apa si gandesc ca fac sex, atunci creierul e ocupat cu o alta necesitate, aceea de a face sex si satisfactia apei baute nu mai este prezenta. Aceasta persoana ignora de fapt o satisfactie concentrandu-se catre o insatisfactie. Frustratul sexual cand face sex se gandeste de fapt la cat de sete ii este si are nevoie de apa….Poti sa fi fericit daca poti sa apreciezi nevoile care poti sa le satisfaci. Cred ca oamenii modesti sunt ce-i mai fericiti. Articol dedicat celor care cred ca doar prin inima trece fericirea, frustratilor si ignorantilor care confunda sexul cu dragostea. Cat despre frustrati…sunteti o cauza pierduta. Concluzie: sa ne bucuram de ceea ce avem si de reusitele noastre, dorinta de a avea mai mult strica bucuria implinirilor si realizarilor zilnice.

Drujba – Vidanjor de serviciu.

Ex-orci-zare casnică

January 18

Ex-orci-zare casnică

eşti groaznică misandră
am chemat popa cu apă sfinţită şi busuioc
tămâie şi un breloc
poate am noroc
şi faci o baie
poate treci prin bucătărie
şi faci de mâncare
am pus mâna pe breloc
am simţit că am noroc
deci….
divorţez.

Florin Gusul

Ritual am-oral de spălat mecla

January 18

Ritual am-oral de spălat mecla

Tu nu te speli pe faţă
gospodină nu eşti
fasolea pe plită
se arde
tu ce dracu beleşti?

În pumn ţi-am cules
nişte stele…romantic…
cu ochii la ele, zâmbeşti
le-arunc la picioarele tale
guiţi ca o scroafă şi pleci.

Salamul de vară iţi place
aşa mi-ai spus…esti plină ..
de draci..
între doua manele
îţi mângâi părul pe craci.

Ma pus dracu’ să-ţi cumpăr
un boschete cu flori
cu-n behăit de iubire
ai lesinat pe covor.

Tu eşti femeia perfectă
e vineri,avem apă caldă
ţi-am lăsat o cadă…dar of uitasem
tu nu te speli pe faţă.

Florin Gusul

Surasul hiro- ştimei

January 18

Surasul hiro- ştimei

Ai un zâmbet de fată de ţară
când te ţin de mână, lângă părâu
te mint romantic, spun printre buze
eşti atât de frumoasă…
sau nu am băut destul?!

La lumină de lună îţi cânt
suav, acompaniat de o broasca
tu mă calci pe picior şi o simt,
iubirea ta e o mască, de seară.
Ai un zambet de fata de tara.

Florin Gusul

Orasul cu o singura strada

January 18

Orasul cu o singura strada

Autobuzul tremura din toate incheieturile si gemea de efort la fiecare obstacol pe care il intalnea in cale. Ma intorceam in orasul meu dupa o lunga absenta.Nerabdator, asteptam in leganatul masinii sa ajung in targusorul prafuit, care pe atunci cand plecasem detinea recordul plictiselii.
O zdruncinatura puternica ma scoase din vis. Am ajuns!Autobuzul opri in statie si ma trezi in mijlocul starzii impins de ceilalti parteneri de leagan. Am privit la cei cativa oameni care asteptau in statie, probabil pe cineva din autobuzul cu care am venit si eu.
Pe mine nu ma astepta nimeni.
Am ramas singur in statie, dezorientat, sorbind cu nesat aerul copilariei mele.Nu se schimbase prea mult orasul meu. Aceleasi magazine prafuite, obosite,de trecerea timpului, aceeasi oameni cucapul plecat de probleme si strada principala cu aceleasi blocuri cubiste model de arhitectura ruseasca.Da! Eram acasa. Imi luai bagajele si porni agale spre casa privind in jur poate vad pe cineva cunoscut.Nu intalni pe nimeni.Probabil schimbul de generatii isi facuse datoria si aici la capatul pamantului.
Locuiam aproape de liceu, intr-o casuta mica cu temelie de piatra, moda vremii, cu gard de lemn acum inegrit de trecerea timpului.
In sfarsit acasa! Batrana mea mama ma astepta ca odinioara, in pragul casei cu lacrimi in ochi. Am imbratisat-o.Am ramas pret de cateva clipe cu privirea in ochii ei.Trecuse vremea si peste ea, dar ochii, ochii ii ramasera tot arzatori ca pe vremuri, uitasera sa imbatraneasca.
Am lasat bagajele in vechea mea camera si am pornit sa cutreier orasul, orasul tineretii mele. Desi vineri, frizeria de langa liceu era foarte aglomerata. In asteptarea randului cativa dintre clienti se cinsteau direct dintr-o sticla, stand pe marginea scarilor, frizeria fiind ca o claca a barbatilor.Unele obiceiuri nu se schimba niciodata! Imi continuai plimbarea spre centru unde biserica parea sa se uneasca cu cerul acoperindu-si trecerea timpului cu cei cativa nori razleti care ii aopereau ranile provocate de timp. Se intuneca.Am pornit spre casa lasand orasul in urma, ca pe o rezerva de amintiri , la indemana. Il puteam cutreiera, in voie, oricand.
………………………

Am hotarat sa vad orasul de sus, ca atunci cand copil fiind, cutreieram dealurile din preajma padurii. Am ajuns la liziera, m-am asezat pe un trunchi de stejar captusit cu muschi rotunzi,verzi ca ochii unei amintiri.De aici puteam privi tot. Releul de televiziune vechi si ruginit, scruta cerul, departarile cu ochiul rosu din varf, parca sfidand timpul, era acolo dintotdeauna si avea sa vegeze si asupra generatiilor viitoare cu ochiul sau rosu. Amintirile venira rand pe rand si timpul se opri.
Se inserase, Din padure venea o umezeala rece, inghetata. Orasul jos, in vale isi aprinse luminile, tradand astfel ca este inca locuit. Deasupra norii norii macinau cerul lasand sa se vada rareori luna, mica si insingurata. In vale orasul era o poala plina de licurici, licurici plini de amintiri ce imi lasau un gust amar, indoiala, nesiguranta, neliniste.Imbatranisem!
Intors in vale m-am oprit la un bar sa beau o bere, speram sa intalnesc pe cineva cunoscut. Spre surprinderea mea eu am fost cel recunoscut. Vechi amici acuma apasati si ei de trecerea timpului, erau pentru mine azi doar niste fete noi. Viata isi luase tributul si de la ei.Trecuse timpul si prin orasul meu. Imbatranisera odata cu orasul. Viata aici, avea o singura strada.
Imi aduc aminte cand spunea mama “cand vine nenorocire , mai baiete, nu vine singura, vine cu toate neamurile”si avea dreptate. Orasul era in camasa de forta.
Sunt un strain in orasul meu cu o singura strada!

Florin Gusul

Aburi

January 18

Aburi

Sprijineam stalpul din fata lacto-bar-ului privind dezamagit amaratul de oras, unde plictiseala era tratata ca sport, gandindu-ma ce este de facut.Probabil ca era pauza la scoala din capatul strazii ca veneau tot felul de figuri care mai de care mai ciudate ce imi aduceau aminte de aurolacii din canalele Bucurestilor, lasandu-mi o senzatie de dezgust pe care nici nu puteam sa mi-o maschez. Generatia derutata.Ce le-as mai fi dat niste palme…
Vremea dadea semne de oboseala.Nori negri veneau grabiti dinspre Padurea Neagra aducand un plus de tristete plictisita.Macar de-ar veni o furtuna sa spele delasarea si apatismul din jurul meu!
M-am hotarat sa intru in ‘bomba’ din spatele meu, ce puteam face alceva? Am ales o masa langa geam ca sa am imagine si am comandat o cafea. Un miros iute ma ataca din spate stricandu-mi si mai tare ziua, cineva fuma o tigara muncitoreasca, adica ieftina si buna,de provinienta ruseasca,tigara saraciei…delasare sau prostie? Cui ii pasa!Am aprins si eu o tigara si privind cerul negru de suparare, ma simteam ca el, dezamagit si trist.A venit si cafeaua mea.Mirosul imbietor imi mai schimba starea de abureala in care ma zbateam si parca nici cerul nu mai era asa de rau…Da…o cafea buna este ca o femeie zambind.
M-am trezit din visare cu ochii la banca din fata Casei de Cultura.In parculet doua fete se uitau indiferente la forfota strazii, si ele se luptau cu monotonia cotidiana.Una bruneta cu aerul”ce va uitati fraierilor…”, cealalta parca se batuse cu perna de curand si o uitase pe fata,dar interesante amandoua in esteticul zonei.
De dupa un nor negru de nervi iesi soarele, imi arunca un zambet ironic si intra inapoi in ascunzatoare doborat de norul negru si rau.De ce ma privi soarele in felul acesta? Probabil aratam ca un fraier, in barul asta de decazuti si mai ales ca miroseam deja a tigara ruseasca…Cizme de cauciuc imi mai lipseau si eram….
Ma uitam la fetele de pe banca si ma gandeam cum ar fi sa merg sa le cant ceva de genul”in cizme de cauciuc ti-am declarat iubire, ti-am declarat iubire sau latru ca un caineee…”Scuturai din cap, o luam razana sau tigarile amaratului ma zapacira?
Am iesit afara si am luat stalpul in primire pironind privirea pe bruneta de pa banca,desigur erau amandoua dar numai eu stiam la care ma uit,auzi, numai eu stiam..ce tembel! Am dat vina pe vreme si am zis ca e timpul sa duc combina acasa.
Probabil plictiseala,bruneta si tigarile puturoase declansasera ploaia.Pana acasa eram ud complet, dar fericit ca un copil.Nici nu stiam de ce, dar mai conta?

Florin Gusul

« Older Entries

Florin Gusul (8 aprilie, 1970, Siret) este o prezenta activa intre sustinatorii si animatorii actiunilor si productiilor culturale din oraselul cu nume de rau al toposului sucevean. A publicat si publica in mai toate periodicele siretene si judetene, incepand de la Actualitatea sireteana si pana la “contemporanul” Saptamana sireteana si radio Iasi.  Membru al diferitelor cenacluri literare din raza in care isi creste devenirile. Antologat in volumul Frumusetea ingerilor inainte de revolta  (Ed. Musatinii/Bucovina viitoare, Siret, 1999).Publica in 2009 volumul de poezie “Ganduri peregrine” (Editura Agnos Sibiu). In 2012  a aparut volumul de poezie “Capac pentru oala cu chisleac”- grafica Mihai Panzaru PIM, (Editura Agnos Sibiu).
Romeo Petrasciuc editor  “Editura Agnos”  Sibiu. În 2015 a apărut lucrarea “Pași peste veacuri” – Florin Gușul, Ovidiu Buzec. 160 de pagini cu fotografii ale orașului Siret din perioada 1860-1989.

Membru in Reteaua Literara